<please, click here for English version>

Primele încercări de transplant de organe în România datează încă de la începutul secolului XX și se datorează doctorului Florescu, care, lucrând în cadrul laboratorului de chirurgie experimentala al Facultății de Medicină din București a efectuat mai multe transplante experimentale de rinichi. Operațiile nu au fost încununate de succes, iar dr. Florescu a considerat că aceasta se datorează unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau până la urma necrotici), motiv pentru care a încercat diferite locuri din organism pentru transplant în speranța că va găsi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a întâmplat, desigur, si experimentele au fost abandonate.

În 1958 profesor doctor Agrippa Ionescu realizează primul transplant de piele intr-un cadru spitalicesc organizat, iar in 1962 este efectuat primul transplant de cornee. În a doua jumătate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca si Vladimir Fluture la Timișoara și Dumitru Popescu-Fălticeni împreună cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgență Floreasca București, efectuează transplant experimental de ficat.

Primul transplant reușit al unui organ solid din România la om a fost cel efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, în februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu ficat de la donator în viață (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timișoara de o echipa condusă de Prof.dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989 se efectuează doar transplanturi de rinichi și acestea într-un număr relativ redus.

În anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din România, de catre Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Județean Cluj-Napoca (devenita ulterior Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca).

Începând din 1995 se intensifica eforturile de organizare a unei rețele naționale de transplant, desfășurate în mai multe etape:

• stabilirea protocolului de diagnostic si declarare a morții cerebrale (Prof. Dr. Dan Tulbure)
• stabilirea condițiilor de prelevare a organelor de la donatorul decedat din punct de vedere medico-legal (Profesor Doctor Vladimir Belis)
• campanie în mass-media de explicare a morții cerebrale și de promovare a donării de organe
• efectuarea primelor prelevări multiorgane (1997); în februarie a fost prelevat un rinichi de la o donatoare aflată în moarte cerebrală în Clinica de Chirurgie Generală a Spitalului Fundeni (echipa chirurgicală Irinel Popescu, Ioanel Sinescu, Vladislav Brașoveanu, Radu Soare, anestezist Dan Tulbure), iar în iunie o prelevare de ficat și rinichi la Spitalul de Urgență Floreasca (echipa chirurgicala a fost coordonată de Prof. Dr. Irinel Popescu, iar echipa anestezică de Dr. Ioana Grintescu). Un rol important a revenit ulterior Spitalului Județean Targu-Mureș, unde Prof. Dr. Radu Deac și Dr. Pia Moldovan au reușit să mențină în condiții fiziologice mai mulți donatori în moarte cerebrală, iar familiile acestora au fost de acord cu donarea.
• Profesor Doctor Dan Mircea Enescu inițiază în anul 1998 activitatea de crioprezervare a țesuturilor umane în vederea transplantului. Activitatea experimentală și de cercetare s-a concretizat cu un brevet de invenție OSIM nr. 116942\2002 - "Metodă și bancă pentru conservarea tegumentului uman în vederea transplantului", cu replicarea acestei activități în domeniul crio-prezervării osului, cartilajului, corneei, valvelor cardiace, precum și cu organizarea unei banci de țesuturi în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " Grigore Alexandrescu" din București.
• Începe formarea coordonatorilor de transplant, primul dintre aceștia fiind Dr. Victor Zota, actualul Director al Agenției Naționale de Transplant. Se stabilesc regulile repartiției organelor la nivel național și al schimburilor de organe cu alte țări europene cu care se semnează acorduri de cooperare.
• In 1997 ia ființă asociația profesionala “ROMTRANSPLANT” care va juca un rol important, atât pe plan științific, cât și pe plan organizatoric, în dezvoltarea transplantului romanesc. Cele 5 congrese naționale, cu participare internaționala, ale acestei asociații (1998- Cluj-Napoca - președinte Profesor Doctor Mihai Lucan, 2000- București - președinte Prof. Dr. Irinel Popescu, 2002- Targu-Mureș - președinte Prof. Dr. Radu Deac, 2004- Constanța - Eforie Nord - președinte Prof. Dr. Vasile Sârbu si 2006 Cluj-Napoca - președinte Prof. Dr. Mihai Lucan) au reprezentat momente de referință din toate punctele de vedere.

Este de menționat, în mod deosebit, congresul din anul 2000 ( București - Hotel Intercontinental) când, la deschiderea lucrărilor congresului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a prezentat un discurs extrem de important, în care, pe de o parte, și-a exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedați în moarte cerebrală, iar pe de altă parte a susținut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru creștini.

Președintele Romtransplant este, din 1997 până în prezent, Prof. Dr. Irinel Popescu, iar secretar general, Prof. Dr. Mihai Voiculescu. În 1997 este efectuat primul transplant hepatic de câtre Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care nu a fost urmat, însa, de supraviețuirea bolnavului. Din același an, conducerea programului de transplant renal de la Spitalul Fundeni, este preluată de Prof. Dr. Ioanel Sinescu, după pensionarea Profesorului Eugeniu Proca. In 1999 este efectuat primul transplant cardiac de către Dr. Șerban Brădișteanu la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, urmat la foarte scurt timp de cel de-al doilea, efectuat la Centrul de Chirurgie Cardiacă din cadrul Spitalului Județean Targu-Mureș de către Prof. Dr. Radu Deac.

Tot din 1999 România are un reprezentant în Comisia de Transplant a Consiliului Europei (Prof. Dr. Irinel Popescu), ceea ce permite adoptarea imediata a prevederilor europene privind transplantul și va conduce, în final, la adoptarea unei noi legi a transplantului, adaptată cerințelor europene, în anul 2006.

În aprilie 2000 este efectuat primul transplant hepatic cu supraviețuirea bolnavului de către Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, iar in octombrie 2000, primul transplant de ficat de la donator în viață, de către aceeași echipă (transplant de la mama la fiica).

În anul 2001 Prof. Dr. Margit Șerban, efectuează în centrul universitar Timișoara primul transplant medular, urmată, la scurt timp, de echipa Spitalului Fundeni (Prof. Dr. Dan Colita, Prof. Dr. Constantin Arion).

În 2003 echipa de la Spitalul Județean Constanța (Prof. Dr. Vasile Sârbu, Dr. Simona Dima) efectuează primul autotransplant de insule pancreatice, in 2004 la Institutul de Urologie și Transplant Cluj-Napoca Prof. Dr. Mihai Lucan efectuează primul transplant combinat de rinichi și pancreas, iar in 2005 la Institutul Clinic Fundeni (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr, Simona Dima) efectuează primul allotransplant de insule pancreatice la un bolnav cu ciroza și diabet, căruia i s-a efectuat un transplant combinat de ficat și insule pancreatice. Transplantul de celule stem a fost efectuat pentru prima dată în anul 2004 pentru o afecțiune a miocardului (Prof. Dr. Ștefan Drăgulescu, Prof. Dr. Virgil Păunescu - la Institutul de Cardiologie din Timișoara), și în anul 2005 pentru o afecțiune a ficatului (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima - la Institutul Clinic Fundeni). În tot acest timp, atât legislația, cât și cadrul organizatoric au cunoscut îmbunătățiri permanente.

În anul 1998 a fost introdusă prima lege modernă a transplantului din România - Legea nr. 2/1998 “privind prelevarea si transplantul de țesuturi și organe umane” în care erau specificate toate conditiile de prelevare si transplantare a organelor si țesuturilor. Aceasta a fost înlocuita în prezent de Titlul VI “ Efectuarea prelevării și transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umane în scop terapeutic” din Legea 95/2006 “privind reforma in domeniul sănătății” in care apare, în plus, un capitol detaliat asupra transplantului de celule și țesuturi, iar reglementările privind transplantul de organe sunt aduse la zi. Alinierea la legislația europeană este și rezultatul prezenței unui reprezentant al României (Prof. Dr. Irinel Popescu) în Comisia de transplant de organe și țesuturi a Consiliului Europei.

În anul 2004 apare Legea nr. 588, de înființare a Agenției Naționale de Transplant, iar Dr. Victor Zota este numit Director Executiv al Agenției, care este instalată în actualul sediu și încadrată cu o schemă de personal. Prof. Dr. Irinel Popescu devine președinte al Consiliului Științific al Agenției. Consiliul Științific este format din 33 membri, personalități marcante ale medicinii romanești, componența sa fiind stabilită prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 183/2005 și completat ulterior cu Ordinul Ministrului Sănătății nr. 814/2005 .

Începând cu anul 2005, în România se sărbătorește, urmând modelul European, Ziua Națională a Transplantului, în cursul lunii aprilie.

Din anul 2006 funcționează o noua lege a transplantului de organe și țesuturi (Titlul Vi din Legea 95/2006), actualizată și completată, în special în partea care privește celulele și țesuturile.

Ca rezultat al activității de transplant, în prezent în România s-au efectuat peste 1000 de transplante renale (în centrele universitare București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța și Oradea), peste 100 de transplante hepatice în Institutul Clinic Fundeni, peste 50 de transplanturi medulare, peste 30 de transplante cardiace, etc. Realizările din domeniul transplantului au primit o importantă recunoaștere la nivel național în anul 2000, când Președintele României Emil Constantinescu a atribuit înalte distincții ale României următorilor: Prof. Dr. Eugen Proca, Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Șerban Brădișteanu, Prof. Dr. Radu Deac, Prof. Dr. Mihai Lucan, Prof. Dr. Ioanel Sinescu, Prof. Dr. Dan Tulbure, Prof. Dr. Petru Dragan si Prof. Dr. Vladimir Belis.